Repere istorice și culturale

Pe teritoriul comunei Cășeiu exista monumete istorice și culturale importante.
• Monumente și sit-uri arheologice.
Monumentele istorice din comuna Cășeiu atestă locuirea acestor meleaguri încă din epoca bronzului.
În satul Cășeiu în urma săpăturilor arheologice s-a descoperit un castru roman situat pe malul drept al râului Someș la circa 300m, amonte de confluența văii Sălătruc cu râul Someș. Acest castru a fost descoperit prin anii 1926-1929 cu ocazia săpăturilor efectuate sub conducerea profesorului Emil Panaitescu. În anul 1930 săpăturile au fost întrerupte până în anul 1980 sub conducerea lui D Isac și au fost descoperite dovezi în ceea ce privește existența mai multor faze de construcții în zonă. S-au scos la iveală două faze principale de construcție: castrul de pământ cu două șanțuri până la sfârșitul secolului al- II-lea din era noastră și castrul refăcut din piatră la începutul secolului al -III-lea.

Castrul roman Samum de la Căşeiu, judeţul Cluj, a fost construit în jurul anului 106, ca şi parte a şirului de castre de apărare Moigrad-Porolissum - Tihău - Căşeiu - Ilişua. Castrul a fost construit pe malul râului Someşul Mare, aproximativ la şase kilometri de municipiul Dej şi era unul dintre punctele strategice de apărare a Daciei nordice.Castrul (situat în punctul Cetăţele) este înscris pe lista monumentelor istorice ale judeţului Cluj, elaborată de Ministerul Culturii şi Cultelor din România în anul 2004.

În satul Rugășești pe Dealul Podului exită un turn roman de pază și semnalizare.
În satul Urișor s-au descoperit urme din epoca bronzului, romane și medievale timpurii.


• Monumente si ansmbluri de arhitectura există în comuna Cășeiu încă din secolul XV. În satul Coplean este Biserica Romano-Catolică din secolulu XV-XVI construită în anul 1540 și Castelul Hallar, ale cărui componente sunt din secolul XVIII.
Un alt monument istoric este considerat și „Biserica de lemn Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din satul Leurda.
Castelul Haller din Coplean, judeţul Cluj este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj, elaborată de Ministerul Culturii şi Cultelor din România în anul 2004.
Castelul, cunoscut şi sub denumirea de Castelul cu Scoici (de la ornamentele aflate deasupra ferestrelor), a fost construit între anii 1725-1771, în stil baroc de către guvernatorul Transilvaniei din perioada 1735 - 1755, Ioan Haller. A fost ridicat pe locul unui mai vechi conac, clădirea formată din subsol, parter, etaj şi acoperiş este situată în mijlocul unui domeniu dreptunghiular la intrarea căruia este un bastion. Se presupune că pentru ridicarea clădirii s-a folosit piatră adusă din castrul roman de la Căşeiu. Joszef Kadar descria castelul în monografia sa dedicată Comitatului Szolnok-Doboka: "În Coplean, castelul și biserica s-au construit din pietrele acestui castru, ca şi biserica din Vad."
În faza iniţială castelul a fost construit în cel mai timpuriu stil baroc transilvănean, ulterior fiindu-i adăugate ornamentaţii rococo realizate de sculptorul austriac Anton Schuchbauer (1719-1789), realizator şi al statuii Fecioarei Maria din Cluj. În 1920 castelul a suferit un incendiu, în urma căruia acoperişul baroc a fost distrus în întregime.
Castelul a aparţinut familiei Haller de Hallerkö, până în 1948 când a fost confiscată de guvernarea comunistă şi transformat în CAP şi spaţiu de ateliere. După 1989 clădirea a fost abandonată, iar în prezent este în stare de ruină.
Clădirea are o lungime de 24,5 metri, cu o intrare marcată de şase coloane de piatră cu capiteluri ionice. Coloanele susţin o terasă de 9,5 metri lunhime şi 2,5 lăţime. Zidurile sunt masive, cu o grosime de 1 metru.
Incinta clădirii era înconjurată de un zid de piatră din care s-a mai păstrat o mică parte, iar în partea din stânga a zidului de intrare se află ruinele turnului circular construit.


• Asezaminte de cult în comuna Cășeiu
Cășeiu - exista Biserica Ortodoxă, Biserica Penticostală,Biserica Greco - Catolică și Biserica Baptistă
Urișor există o Biserica Ortodoxă și o Biserică Penticostală
Coplean există Biserică Ortodoxă și Bierica Romano-Catolică
Rugășești există următoarele Biserici Ortodoxă, Greco Catolică, Baptistă și Penticostală
Guga există două biserici Ortodoxe și una penticostală
Leurda și Gârbăul Dejului dețin câte o Biserica Ortodoxă

În ceea ce privește portul popular în comuna Cășeiu, acesta s-a păstrat nealterat până la sfârșitul secolului XIX lea.
Îmbrăcămintea femeilor constă în:
Poalele sunt făcute din cânepă amestecată cu bumbac, iar în partea de jos cu cipcă de mână. Sunt extrem de late, având în partea de jos 1,45m în diametru și prevăzute în partea de sus cu găuri prin care se strecoara un brăcinar din ață de fuior, cu ajutorul căruia se strânge pe lângă corp. Cipca din partea de jos a rochiei are o lățime de 3 cm, iar cipca de sus 5 cm, mai are cusut un brâu multicolor de mărtgele.
Cămașa era facută din cânepă în amestec cu bumbac și era scurtă până la brâu. Mânecile erau deosebit de largi, încrețite și strânse în pumnusei în partea de jos. Pumnuseii sunt făcuți din ață neagră în diferite figuri geometrice și care se termină în partea de jos în burculaș. Cusătura era aleasă în funcție de vârstă, la fete tinere predominau modelele cu flori în roșu iar la femeile în vârstă se coseau motive naționale și religioase în albastru, negru.


Portul pentru bărbați era format din:
Cămașa, era din pânză de bumbac cu guler întărit pe lângă gât, cusute cu albastru și negru; peste mijloc erau încinși cu curele late, iar peste cămăși purtau pieptare din piele de oaie decorate cu diverse motive.
În portul din Cășeiu se resimte atât influențele portului maramureșan cât și a celui din Năsăud.

Claca
Este un obicei, care presupune întâlnirea tineriilor din sat cu ocazia diferitelor munci ale câmpului, cum ar fi seceratul, culesul grâului a mălaiului, sau cu alte ocazii. Claca se realiza de obicei de familiile care aveau mai mult de lucru și cereau ajutorul oamenilor din sat. Familia respectivă invita mai multe persoane la lucru, iar drep răsplată pentru munca prestată „clăcașii" erau serviți cu mâncare și băutură, seara urmând o petrecere cu cantec și joc.
Toamna, după terminarea lucrului în câmp, se mai realiza claca de către fameile care aveau de tors, aceasta desfășurându-se într-un cadru mai restrans și anume între rudenii și fetele din vecini.


Șezătoarea
Un alt obicei specific acestei zone este șezătoarea, în cadrul cărora femeile se ocupau cu torsul. Șezătoarea se organiza pe categorii de vârstă, fiind formate dintr-un grup de maxim 10 femei sau fete în funcție de șezătoare. În cadrul șezătorilor pe lângă lucru se cânta sau se învățau diverse lucruri.